“Profa de română” din articolul de mai jos, publicat de adevarul.ro, va fi alături de noi, pe 17 mai!

Geanina Oprea, „profa de română” de la Colegiul Naţional “Mircea cel Bătrân” din Râmnicu Vâlcea, şi-a îndemnat elevii să caute în arhiva de familie sau a cunoscuţilor: imagini, documente, scrisori, jurnale, mărturisiri despre cei 100 de ani de istorie, dat fiind Centenarul pe care-l sărbătorim în acest an. Toate eforturile au avut drept scop scoaterea la lumină a unui crâmpei din istoria noastră, de a pune în prim – plan oamenii de odinioară, prin faptele şi poveştile lor de vitejie şi de viaţă.
Documentările copiilor vor fi expuse ulterior într-o expoziţie pentru a face cunoscută istoria, dar şi pentru a-i determina pe alţii să le urmeze exemplul. În plus, cu ajutorul „descoperirilor”, va fi lansat şi portofoliul pe care colegiul din Vâlcea îl pregăteşte pentru a participa la Cluj, la concursul „Lecturiada”. În fapt, concursul a fost lansat cu puţin timp înainte, prima secţiune, de Recenzii, desfăşurându-se până la data de 8 martie, a doua etapă lansându-se chiar ieri, 23 aprilie: „cea de-a doua „sesiune de admitere” la Şcoala Solomonarilor a lui Solomon Marcus − concursul „Gândurile umplu timpul şi timpul umplut înseamnă istorie”.
Elevii care au avut bunici şi străbunici pe front au adus fotografii şi mărturii de război „Am elevi care au sau au avut bunici, rude, vecini care au luptat pe front în cel de Al Doilea Război Mondial. Mi-au trimis imagini, fotografii, mărturii despre război. Întâlnirea de astăzi a fost preambul al concursului naţional “Lecturiada”! Este, în primul rând, un proiect dedicat „Lecturii”, atragerii elevilor spre lectură! Încercăm să aducem în prim-plan istoria zonei noastre, subiecte din acea perioadă, mărturii, fotografii, scrisori. Mă bucur că mai sunt elevi interesaţi de lectură sau de… istorie! O elevă din clasa a IX-a, spre exemplu, mi-a adus o fotografie pe care erau scrise gândurile străbunicului ei! Din război! Aceasta este istoria adevărată! Nu pot să nu vă mărturisesc bucuria simţită într-o seară din luna februarie, când, Iustina, o elevă din clasa a IX-a, profil Informatică, mi-a adus două scrisori trimise de străbunicul ei, căpitan, datate din 07 martie 1937, respectiv 29 august 1957. Dumnealui a fost şi prizonier de război în URSS, în perioada 22.12.1942 – 13.05.1948. Atunci mi-a venit ideea ca, în data de 23 aprilie, de „Ziua Internaţională a Lecturii”, să organizez o expoziţie cu toate documentele aduse de elevi”, a mărturisit în premieră pentru Adevărul profesoara Geanina Oprea. „Oameni adevăraţi” invitaţi să trezească curiozitatea prin prezentarea adevăratei istorii Prin intermediul cercului de lectură şi al pregătirii pentru concursurile de limba şi literatura română, profesoara din Vâlcea reuşeşte să-şi facă elevii să se cunoască pe ei însişi, să se dezvolte şi să-şi dorească să descopere cât mai multe lucruri despre ei şi familiile din care provin, despre istorie şi prezent, despre trecut şi viitor, nu doar prin lectură ci şi în alte moduri inovative.

„Şi copiii din clasa mea, a VII-a C, s-au implicat şi prin mama unuia dintre ei au invitat la cerc un domn de 98 de ani, despre care ştiu doar că a practicat tenis de performanţă, fiind şi profesor de tenis de câmp şi care, până acum 3 ani, mergea pe bicicletă şi ştie atâtea poveşti de viaţă încât i-a fermecat pe câţiva dintre elevii mei care l-au avut antrenor de tenis! Ar fi păcat ca astfel de „Oameni adevăraţi” să nu trezească în sufletul micuţilor curiozitatea prin prezentarea adevăratei istorii! Documentele care ne-au fost puse la dispoziţie de mama unui alt fost elev scot la iveală faptul că bunicul dânsei l-a cunoscut pe Iorga şi a corespondat cu acesta, dar şi cu Sadoveanu şi Elena Farago, având, de asemenea, autografe ale unor personalităţi ale vremii. Şi străbunicul dânsei a fost veteran al primului război, iar fratele bunicului a căzut pe front în 1944! Aceasta este Istoria pe care ar trebui să o cunoaştem cu toţii!” ne-a mai declarat prof. dr. Geanina Oprea. „Primul lucru pe care l-a făcut bunicul când s-a întors din război a fost să sărute pământul” Copiii au avut parte luni seară de o lecţie rară de istorie trăită pe viu alături de un veteran de război şi de fiica unei săsoaice deportate în Rusia – două personaje care au supravieţuit celui de-Al Doilea Război Mondial, dar şi de nepotul unui alt veteran, nimeni altul decât actualul director al Culturii Vâlcene. Şeful de la Cultură, prof. dr. Florin Epure a prezentat poveştile a trei eroi: Dragoş Petroşanu – istoricul vâlcean din Mihăeşti care nu s-a mai întors de pe front, dar care, în scurta sa viaţă, a uimit lumea celor „învăţaţi”, cu cercetările şi descoperirile sale despre trecutul românilor, dar şi ale altor două personaje, apropiate sufletului şi familiei sale – a bunicului său şi a fratelui bunicii sale, ambii participanţi la cea de-a doua conflagraţie mondială. Primul s-a întors şi a putut povesti ororile la care a fost părtaş, oferind nepotului său lecţii de istorie adevărată care i-au deschis copilului de altădată apetitul pentru istorie şi cultură. „Când bunicul meu, Dumitru Negoiţă, s-a întors acasă, la Olari, în Horezu, primul lucru pe care l-a făcut, a fost să sărute indicatorul cu numele localităţii şi pământul strămoşesc. A scăpat, poate şi pentru că el a fost sergent sanitar, deci nu a fost în prima linie a frontului. Când s-a întors de pe frontul de răsărit purta haine civile. Ca şi alţii, a fost considerat dezertor. Apoi a luptat în Ungaria, în Cehoslovacia de pe atunci şi a fost decorat cu Serviciul Sanitar, Crucea Comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial… Despre fratele bunicii, Constantin Puşoiu nu ştim nici până astăzi unde a fost îmormântat”, şi-a amintit prof. dr. Florin Epure.

„Cruciada împotriva bolşevismului ateu şi pentru eliberarea pământului românesc”
Epure le-a mai explicat elevilor ce ar însemna o a treia conflagraţie mondială, care ar duce la distrugerea pământului, pomenind şi de profeţiile care circulă pe internet, ale lui Nostradamus, Rasputin sau Baba Vanga, dar şi despre alte situaţii conflictuale care au mai existat şi după cele două războaie mondiale. Directorul Direcţiei de Cultură Vâlcea le-a spus elevilor ce anume i-a determinat pe români să lupte şi în alte ţări, chiar şi după ce au câştigat teritoriile pierdute. „Detaşamente de care blindate până la Viena, contribuţia României a dus la scurtarea războiului”

„Ca şi în Primul Război Mondial, şi în cel de-al doilea s-au dus lupte crâncene pentru a aduce teritoriile româneşti la patria mamă. Totul a fost ca o cruciadă împotriva bolşevismului ateu şi pentru eliberarea pământului românesc. Întrebarea – ce i-a determinat pe români să lupte şi dincolo de Nistru – este la fel de actuală şi acum. Legile războiului spun că nu te poţi opri după o victorie, ci abia după ce îţi înfrângi inamicul. Iar noi nu eram singuri, făceam parte dintr-o alianţă.”, a explicat directorul Epure amintind că românii au luptat şi la minus 40 de grade, pe frontul de Est, după care a „România a trecut de partea Naţiunilor Unite, după eliberarea Ardealului, iar armata noastră nu s-a oprit la Carei, ci a trecut de Ungaria, de Polonia, ajungând detaşamente de care blindate până la Viena. Contribuţia României a dus la scurtarea războiului cu cel puţin 6 luni”, a mai explicat specialistul vâlcean elevilor, menţionând şi faptul că în perioada comunismului „uitarea s-a aşternut peste eroi, unii dintre supravieţuitori fiind condamnaţi la ani grei de temniţă”. Dialogul între generaţii şi lecţiile despre respect, bunătate, compasiune şi integritate Profesoara de română i-a pus pe copii să se transforme nu doar în documentarişti şi arhivişti, ci să stea de vorbă şi să culeagă mărturii înregistrate de la bunicii şi străbunicii lor, pentru a strânge cât mai multe date despre istoria vâlcenilor din ultima sută de ani.

„Întâlnirea de astăzi a fost un „Dialog între generaţii”, de ieri şi de astăzi, „Istoriile” pornind de la amintiri din perioada celui de Al Doilea Război Mondial, când au pierit pe front şi soldaţi din zona noastră. Am aflat, astfel, istorii despre sergentul Constantin Puşoiu, mort la datorie pentru ţară, în anul 1941, pe Frontul de Răsărit; despre istoricul si cercetătorul Dragoş P. Petroşanu, din Mihăeşti, mort pe 16 octombrie 1941, la Odessa, la vârsta de 26 de ani şi nu, în ultimul rând, despre Dumitru Negoiţă, sergent sanitar in Batalionul 2, Regimentul 2 Dorobanţi, Divizia 11 Infanterie, Contingentul 1942, participant la cel de-Al Doilea Război Mondial, pe ambele fronturi, acesta fiind bunicul domnului prof. dr. Florin Epure, invitatul nostru, care, de altfel, ne-a şi prezentat aceste informaţii. Deşi la vârsta de 98 de ani, dl. prof. Eugen Vătăşescu ne-a încântat cu istoriile dumnealui, captivându-ne prin verva cu care povesteşte, reuşind să-i ţină atenţi pe toti cei prezenţi în sala de festivităţi a colegiului, majoritatea liceeni, dar si gimnazişti! Să asculţi istoriile de pe nava pe care a luptat este ceva unic! Să primeşti lecţii de viaţă, despre respect, bunătate, compasiune, integritate, onestitate, implicare şi viaţă sportivă de la un adevărat EROU este ceva rar! Cum sa te plictiseşti ascultând aceste istorii? Cum să nu ai un sentiment de mândrie că ai onoarea de a te afla lângă un astfel de om care a scris Istorie? Respect, domnule profesor Eugen Vătăşescu! Respect tuturor eroilor noştri, adevăraţilor eroi! Sunt onorată că v-am cunoscut!”, a mai declarat pentru Adevărul prof. dr. Geanina Oprea, amintind că alături de ea au fost o serie de elevi de la clasele a VI-a A, a VII-a C, a IX-a A, a X-a C şi a XI-a G, dar şi Doina Subţirelu şi Sebastian Brad, precum şi bibliotecarele colegiului. Elevii au făcut mici atenţii din suflet pentru sufletul invitaţilor, oferindu-le flori, şampanie şi tort.

„Ce am trăit astăzi nu se compară cu nici o lecţie de istorie la clasă”

„Am fost foarte impresionat de tot ce s-a întâmplat şi tot ce am auzit astăzi, nu doar pentru că domnul profesor a fost în război, dar să fii pe un submarin chiar şi în zilele noastre este ceva rar întâlnit, incredibil. Toate poveştile pe care le-am auzit astăzi m-au impresionat enorm, m-au lăsat fără cuvinte. Astăzi am realizat cât de duri au fost anii de război pentru toţi cei care i-au trăit, pe front sau nu, aşa cum n-ar fi reuşit vreodată să mă facă să conştientizez acest lucru o simplă lecţie de istorie la clasă.
La oră, din cărţi, poţi doar afla fapte, cifre, la rece, nu implică nici un sentiment, nici o trăire, pe când ce s-a întâmplat astăzi vine să ne facă pe noi să înţelegem cu adevărat dimensiunea ororilor şi realitatea vremurilor de atunci. Detaliile sunt cele care contează, care impresionează”, ne-a declarat Gabriel Mîtcă, elev în clasa a XI-a.
„A fost o experienţă foarte frumoasă. Am fost foarte impresionată de tot ce am auzit, de tot ce s-a întâmplat astăzi, de toţi invitaţii şi poveştile dumnealor. De la toţi şi de la fiecare în parte avem ceva de învăţat, mai mult decât am reuşi să o facem vreodată la clasă”, ne-a spus şi Andreea Chelu, despre lecţia de istorie care încă se mai scrie.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *